Minunile din vis

Am avut un vis, un vis minunat, așa cum n-am mai avut demult. Am dormit cu icoana Maicii Domnului sub pernă, ar trebui să încerce toți cei care cred.
Se făcea că eram undeva la țară, într-un soi de vacanță și locuiam într-un fel de conac vechi, admiram de pe terasă, țarinele întinse cât puteam să văd cu ochii dinaintea mea. Și Doamne ce culori mai aveau țarinele acelea, iar cerul era zugrăvit din loc în loc cu întunecimi violet, ca niște poteci aspre ce se uneau în depărtări cu orizontul întins al câmpului, îngustând peisajul într-un unghi ascuțit. Știu că era primăvară căci dinaintea ochilor am zărit un țăran ce întorcea brazda neagră și proaspătă a pământului cu ajutorul unui plug ce era tras nu de unul ci de patru cai, mai potriviți de înhămat la o caleașcă din aur decât să cutreiere câmpul trăgând la plugul din fier. Și caii erau tineri și nărăvași, neascultând de comenzile omului, făceau întoarceri iuți răsturnând plugul în lături, odată cu omul ce se prăbușea la pământ, scăpându-i furca plugului dintre mâini. Omul, îmbrăcat în straie albe, țărănești, cu pălărie și tot tacâmul, nu era nici rănit, nici supărat iar caii parcă făceau dinadins ca să se joace cu dânsul. Am sărit din locul în care stăteam și m-am apropiat de marginea zidului gros și vechi, (parcă simțeam energia, forța acelor pietre groase, încărcate de istorie) și-am surprins într-o fotografie minunea ce se desfășura dinaintea ochilor mei fericiți. Totul era zugrăvit întocmai ca într-un tablou pictat cu atâta măiestrie încât aș fi zis că era pictat întocmai de Dumnezeu.
Apoi am zărit lume în jurul meu, și cel mai aproape, în partea stângă doi bărbați ce discutau serios între ei. Mă priveau parcă cerându-mi să aleg iar eu nu voiam decât să rămân singură cu Dumnezeul care îmi săturase inima și privirea cu peisajul acela. Apoi, iarăși apă, iarăși bărci, iarăși el sau ei, dar era ca și cum n-ar fi putut să mă vadă, eram doar spectator…
Tot ce știu e că visul a fost de la Maica Domnului care s-a făcut câmp și cer și piatră și om și cai maiestuoși, s-a făcut țărână moale ca puful, suflând peste toate, culori atât de frumoase, cum în realitate nici că există pe undeva pe pământ.
Și mai știu că am fost binecuvântată cu acest vis, mi-era bine și eram fericită, oriunde aș fi fost acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: