Și ea l-a părăsit tot într-o gară

Scrisoare de la Panait Istrati către soția sa, Anna Munsch Paris, 11 august 1926 Ah, prietena mea dulce, Chiar daca m-ai facut sa plang astazi, amintindu-mi scena din Romania cu biata mea matusa.Da, este asa cum spui tu: mama mea nu mai este pentru a se bucura. Si astazi implinesc 42 de ani! Si esteContinuă lectura „Și ea l-a părăsit tot într-o gară”

Pe unde?

Pe unde pașii tăi mai zăbovesc în noapte?Către care culoare a semaforului personal te îndrepți?Când roșul îți spune să stai, tu pregeți?Când verdele îți spune să iei, tu vrei?Când galbenul te-ndeamnă să aștepți, te smerești?Sau, nepăsător și orb la toate,Urmezi cărarea neagră spre noi, căutându-ne prin noapte?

Iluzia unei discuții

Trebuie să luați tratament, altfel mă tem că inima dvs… Nu iau nimic. Dvs credeți că vreau să ating vreo vârstă venerabilă? Nu! Cu cât scap mai repede de această iluzie numită viață, cu atât mai repede voi scăpa de iluzia morții și voi trece în eternitate. Totul aici pe pământ e doar iluzie! IarContinuă lectura „Iluzia unei discuții”

Minunile din vis

Am avut un vis, un vis minunat, așa cum n-am mai avut demult. Am dormit cu icoana Maicii Domnului sub pernă, ar trebui să încerce toți cei care cred.Se făcea că eram undeva la țară, într-un soi de vacanță și locuiam într-un fel de conac vechi, admiram de pe terasă, țarinele întinse cât puteam săContinuă lectura „Minunile din vis”

Relicvă

Se spune că dacă iubești, totul devine posibil în viață, dar viața pare imposibilă atunci când realizezi că te-ai lăsat cucerit de aceeași iubire. În sinea ta, jumatate din tine vrea să dea ceasul înapoi să-și recapete liniștea, neștiința cu care chiar te descurcai binișor și cealaltă jumătate îți spune că ai fost un omContinuă lectura „Relicvă”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe